„Nu mi-e teamă de o armată de lei condusă de o oaie, îmi e teamă de o armată de oi condusă de un leu” spunea Alexandru Macedon.

La 24 februarie 2022, percepția generală era că o armată de lei (așa era imaginea armatei ruse susținută de propagandă ca a doua armată a lumii) condusă de un leu (imaginea supermacho a lui Vladimir Putin) atacă o armată de oi condusă de o oaie (un biet actoraș ajuns din întâmplare președintele Ucrainei), după cum considera majoritatea analiștilor politici și militari care preconizau căderea Ucrainei în maxim două săptămâni.

După câteva zile de război, imaginea a început să se schimbe, leii ruși nu erau chiar lei, iar oile ucrainene nu erau chiar oi, ci dimpotrivă. Dar, mai ales, imaginea liderilor a început să se schimbe radical. Zelenski, un actor care a jucat rolul unui președinte și ajuns în urma acestui rol în postul de președinte al Ucrainei, a intrat efectiv în pielea personajului jucat de el, profesorul Goloborodko, și chiar și-a depășit personajul. Bine, putem compara cu Ronald Reagan care din actor a ajuns președinte, dar el nu a avut astfel de situații cu care să se confrunte, deși Reagan a fost unul dintre cei mai buni președinți americani și care a fost artizanul prăbușirii URSS. Zelenski s-a confruntat cu un război deschis, cu o invazie devastatoare inamică, ceea ce pentru majoritatea liderilor actuali ar fi fost prea mult. Momentul în care a refuzat evacuarea, în februarie 2022, spunând că are nevoie de muniție nu de o plimbare, l-a făcut din oaie, cum îl percepeau rușii, în leu, nu numai pentru ucraineni, ci și pentru opinia publică internațională. Dar armata ucraineană era percepută ca și una de oi doar de către ruși, care se așteptau ca să fie primiți cu flori în Ucraina. În schimb, armata ucraineană a fost pregătită și instruită timp de opt ani pentru un astfel de eveniment, pentru o astfel de posibilitate. De către cei mai buni. Și s-au dovedit că sunt lei în luptă, nu oi.

Ne putem închipui care ar fi fost rezultatul unui conflict convențional direct NATO-Rusia? Eu cred ca trupele NATO ar fi fost în trei luni la porțile Moscovei, comparând performanțele lor contra armatei ucrainene.

În schimb, leul de la Kremlin s-a dovedit a fi doar o oaie, poate mai puțin de atât. În timp ce liderul de la Kiev vizita localitățile bombardate sau eliberate, venea în linia frontului vorbind cu militarii, decora personal pe cei evidențiați în luptă sau familiile celor căzuți pentru apărarea patriei, ceea ce trebuie să facă liderul unei națiuni în război, liderul de la Kremlin stătea ascuns în buncăr și vorbea cu alții izolat la capătul unei mese lungi de cincisprezece metri. Nu a vizitat niciodată frontul, nu a dat ochii cu veteranii conflictului, nu a decorat personal pe nici un erou evidențiat în luptă, nu a vorbit cu răniții din spitale, nici cu rudele celor uciși. Nu a făcut nimic din toate acestea, ci a stat ascuns, exact ca o oaie, deși în propaganda rusă era prezentat ca un leu. O oaie prezentată ca un leu.

Aici este una din cauzele prăbușirii moralului rușilor, pe lângă multe altele, desigur.

Să ne amintim, doar exemple din istoria noastră militară, dar sunt nenumărate în istoria militară ale altor popoare. Voievozii noștri luptau în fruntea trupelor, este suficient să dăm exemplele lui Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Ion Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu și mulți alții. În primul război mondial, Regele Ferdinand și Regina Maria mergeau și vizitau trupele noastre până în prima linie a frontului, nu mai vorbim de faptul că Regina Maria era permanent în spitale aducând alinare răniților. În al doilea război mondial, Regele Mihai și mareșalul Antonescu mergeau până în primele linii ale frontului vorbind cu soldații pentru a-i îmbărbăta.

Dar Putin ce face? Nimic din toate acestea. De aceea moralul ucrainenilor este mai tare decât al rușilor. Iar moralul poate bate metalul, cum spunea Radu Hossu.

Mai este o chestiune esențială, de natură psihologică. Pentru a intra în luptă și să îți asumi riscul de a ucide sau a fi ucis, este nevoie de motivație, respectiv de un motiv pentru a face asta, încrederea că poți face asta și ideea că merită să faci asta, pentru acel motiv. Credeți că rușii mobilizați îndeplinesc măcar una dintre aceste condiții? În schimb, ucrainenii le îndeplinesc pe toate.

Revin cu considerentele de pe front în zilele următoare.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*