Mulți dintre credincioșii noștri își argumentează apartenența la calendarul vechi, zicând: „așa am apucat din bătrâni să facem Crăciunul pe 7 ianuarie” sau „eu, de când mă țin minte, știu că Nașterea Domnului se sărbătorește pe 7 ianuarie”, etc. Într-adevăr, așa este, dacă vorbim de cele câteva generații de moldoveni care s-au născut în perioada sovietică și post-sovietică.
De aceea considerăm că e bine să cunoaștem mai multe despre istoria calendarului, ca să putem argumenta poziția noastră nu doar cu expresii „așa a fost din bătrâni…”
Deci, în primul rând, trebuie să se știe că toată lumea, inclusiv și ortodocșii de stil vechi, serbează Crăciunul la 25 decembrie. Dacă veți deschide cărțile noastre de slujbă, veți vedea că în dreptul slujbei Nașterea lui Hristos este scris 25 decembrie, nu 7 ianuarie. Doar că 5 din cele 15 Biserici Ortodoxe Autocefale, nu au acceptat îndreptarea calendarului făcută în anul 1923, și din acest motiv uzează două calendare: cel vechi pentru slujbe și cel nou pentru cancelarie și administrație.
Așadar, pentru noi astăzi, în calendarul vechi, cel de slujbă, este 12 decembrie, zi în care se face pomenire Sfântului Ierarh Spiridon, iar în calendarul civil – e 25 decembrie.
Acum o sută de ani în urmă nu exista această problemă. Scrie Preotul Maxim Melinti.
Deci, dacă ne-am întoarce înainte de anul 1923, nimeni n-ar zice că „din bătrâni știm că Nașterea Domnului e pe 7 ianuarie”, din simplu motiv că începând cu secolul IV, pentru sărbătoarea Nașterii lui Hristos a fost aleasă ziua de 25 decembrie – a treia zi după solstițiul de iarnă.
Mai jos vă propunem mai multe date istorice legate de acest subiect controversat.
Lecturați și cunoașteți 😊
Biserică Creștină s-a născut în perioada în care Imperiul Roman, la porunca lui Iulius Cezar, începuse să utilizeze calendarul alexandrin (egiptean) solar. De aici și denumirea de „calendar Iulian”. Prima modificare a calendarului iulian s-a făcut în anul 1582, pe timpul Papei Grigore al XIII-lea, când oameni de știință ai timpului au ajuns la concluzia că calendarul iulian rămâne în urmă cu 10 zile. De aceea, noul calendar se numește gregorian.
Treptat, calendarul Papei a fost acceptat și de țările protestante. Bisericile Ortodoxe însă n-au acceptat reforma gregoriană, pentru motive de ordin confesional, socotind-o o unealtă a propagandei catolice de prozelitism. Ele au menținut mai departe calendarul neîndreptat, care de acum înainte se va numi calendar ortodox sau „stil vechi”, prin opoziție cu cel gregorian, numit calendar catolic și „stil nou”. Cu timpul, diferența dintre cele două calendare a continuat să crească, încât după anul 1900 ea a ajuns sa fie de 13 zile.
După primul război mondial, odată cu ruinarea celor trei mari imperii, toate statele din Europa de Est și din Balcani, numite ortodoxe, rând pe rând, su adoptat oficial stilul nou în viața civila: Bulgaria și Rusia – în 1918; Serbia și România – în 1919, Grecia – în 1923.
Apropo, vreme de 5 ani, din 1919 până în 1924, în România au existat două calendare, unul civil și altul bisericesc, așa cum se întâmplă până astăzi în R. Moldova. În această situație, a fost convocat la Constantinopol în anul 1923, Congresul interortodox, la care s-a hotărât să modifice calendarul și în Biserica Ortodoxă.
Din cauza calculării datei Sfintelor Paști, calendarul gregorian nu putea fi acceptat, așa că reforma din 1923 presupunea îndreptarea calendarului iulian. Astfel, au fost omise cele 13 zile, cu care greșea calendar iulian, și așa s-a asigurat coincidența calendarului bisericesc cu cel astronomic, civil.
Dar recomandările Congresului au rămas să fie aplicate de fiecare Biserică ortodoxa autocefală în parte, la momentul oportun, adică atunci când împrejurările vor fi favorabile aplicării îndreptării calendarului. De aceea, până acum calendarul îndreptat a fost acceptat în următoarele Biserici:
- Patriarhia ecumenică a Constantinopolului (1924)
- Biserica Ortodoxă a Eladei-Grecia (1924)
- Arhiepiscopia Ciprului (1924)
- Biserica Ortodoxă Româna (1924)
- Biserica Ortodoxă din Polonia (1924)
- Patriarhia Alexandriei (1928)
- Patriarhia Antiohiei din Siria și Liban (1928)
- Biserica Ortodoxă din Albania (1937)
- Biserica Ortodoxă a Cehiei și Slovaciei (1951)
- Biserica Ortodoxă a Bulgariei (1968).
- De câțiva ani, Biserica din Polonia a devenit bi-calendaristă (folosește ambele calendare).
Calendarul iulian neindreptat (stilul vechi) continuă să fie uzat de:
- Patriarhia Ierusalimului;
- Biserica Ortodoxă Rusă;
- Biserica Ortodoxă a Serbiei;
- Biserica Ortodoxă a Georgiei.
La care se adaugă mănăstirile de la Athos.
Puțini cunosc că Sf. Ierarh Tihon, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, a emis la 1 octombrie 1923 un Ukaz cu privire la adoptarea calendarului nou (iulian îndreptat) în Patriarhia Moscovei. Doar că peste o lună, la 8 noiembrie 1923, acel Ukaz a fost anulat cu precizarea că e vorba de o amânare temporară a decretului privind introducerea în utilizarea bisericească a unui nou stil de calendar.
Cu părere de rău, această reformă necesară (și inofensivă din punct de vedere dogmatic) a provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două: cei de stil nou și cei de stil vechi.
Cu mila lui Dumnezeu, comuniunea euharistică între cele două părți se păstrează, iar problema calendarului este una de ordin tehnic care nu trebuie sub nicio formă să devină motiv de dezbinare în sânul Ortodoxiei.
Mulțumesc Preasfințite Părinte Episcop Ambrozie Munteanu pentru informația bine-sigilată și argumentată!
Sursa Mănăstirea Sfântul Ierarh Luca
Urmărește-ne pe Facebook! Susţine–ne cu „Like” şi „Share„!
Partajează acest conținut:
